Continuare la postului acesta. Am încercat azi să aflu ce se întâmplă la Parcul Circului. Am sunat la Primăria Sectorului 2 şi la Primaria Municipiului Bucureşti. Mare lucru n-am aflat, dar drumul contează, nu unde ajungi, nu? Dar să încep cu harta, ca să avem în faţă dimensiunile problemei.

Am aproximat suprafaţa nou împrejmuită la un triunghi. După Google Maps, latura dinspre Bd. Lacul Tei are cam 175 m, cea din parc cam 130m, cea dinspre Menajerie cam 180m. Ceea ce, cu Heron, dă ceva peste 10000 m2. Ca tabloul să fie complet, gardul a blocat jumătate din intrarea marcată cu roşu. Cealaltă jumătate este blocată aproape în totalitate de terasa cârciumei tip “bombă” pusă cu o extremă nesimţire în drum. Fotografii mai jos.

Am sunat azi la telefonul verde al Primăriei Sectorului 2. După trei pasări între diverse doamne, am ajuns la inspectorul responsabil de zonă, Maria Daraban. Doamna Daraban nu ştia de o astfel de problemă. Nu ştia de o împrejmuire şi, evident, nici de scopul său. Pot face sesizări sau cereri în scris – acest îndemn a fost refrenul conversaţiei noastre. Cum doamna Daraban nu ştia că un hectar de parc e împrejmuit în aria sa de competenţă, nici în ce scop, nici dacă are autorizaţie, mi-a spus să revin. Am revenit, la un alt număr de telefon. Cetăţeanul să plătească, dacă vrea să ştie. Ce am aflat: există o autorizaţie de împrejmuire provizorie, pentru igienizare. Dar cine face asta? Ce presupune? Se va muta menajeria circului acolo? Cui aparţine terenul? Doamna nu mă poate informa. Cerere scrisă. Bun, măcar putem să scăpăm de terasa cârciumei care stă la intrare? Doamna nu are competenţă să dărâme cârciumi. E vorba de terasă! Faceţi o sesizare în scris.

Următorul pas a fost să sun la Primăria Generală. Dar unde? Site-ul listează nişte numere de telefon. Număr verde yok. Ca să nu nimeresc prost, sun la Direcţia Relaţii Publice şi Informare, la numărul dat pentru Serviciul Relaţii cu Cetăţenii. La a doua încercare, îmi răspunde un domn. Mă lasă să vorbesc un minut, apoi îmi spune că el îmi va da nişte numere de telefon. Pentru că acolo este Registratura. Îmi dă numerele de la – văd acum – secretariatul Direcţiei. Până să-mi dea numere, vorbeşte cu un alt bărbat, se scuză. Apoi comentează în legătură cu cele spuse de mine. Asta se întâmplă după ’89. E o crimă, domnule! Doamna secretară e fire panicoasă. Îmi dă numărul de telefon de la Registratură. De acolo m-au trimis la dumneavoastă, îi spun eu. Nici nu ştiu unde să vă trimit. La arhitectul şef? Unde Doamne iartă-mă să vă trimit? Poate la Juridic, propun eu. Da! Doamna respiră uşurată că a scăpat şi până s-o fac pe politicosul aud tonul de apel. De fapt, mai multe tonuri de apel, pentru că sunt pasat iar de vreo trei ori. Ajung la cineva care nu mă mai pasează. Dar nu mă poate ajuta. Nu e de competenţa lor. Consultanţă legislativă, din astea. Dar Circul e al PMB, parcul cine îl administrează? Nu PMB? Ba da, dar primăria are multe direcţii, zice doamna iritată. Ştiu. Dar spuneţi-mi, vă rog, unde să sun, deja am dat un număr de telefoane. Poate la Patrimoniu, se pronunţă doamna. Închid. Mă uit pe site, la Patrimoniu numai numere scurte. În afară de Cadastru. Sun la Cadastru. De două ori. Nu răspunde nimeni. E spre ora 16:00. Sun iar la Secretariat şi dau de doamna speriată. Nu zic, ca în acea glumă răsuflată, ‘s me again, go & fuck yourself. Zic bună ziua, am sunat mai devreme în legătură cu problema de la Parcul Circului. Ah, da. Am vorbit la Juridic, continui, nu m-au putut ajuta. Îmi puteţi face legătura la Patrimoniu? Am încercat eu şi n-au răspuns. Da, spune doamna, dar, dacă nu răspund, încercaţi mâine după ora 8. Ton de apel. Las să sune mult şi bine. Nimic.

Comentariile sunt de prisos. Nu ştiu dacă să râd de absurdul situaţiei. Nu îmi vine, poate din obişnuinţă cu ceea ce e, de fapt, halucinant. Rămâne să sperăm că terenul a rămas în proprietate publică. Şi că igienizarea nu va însemna defrişarea acelui sector de parc. Gardul se scoate uşor, copacii cresc în zeci de ani. În ipoteza prea optimistă că e vorba de o curăţenie mai serioasă gardul nu poate fi explicat. De ce ai arunca aşa cu banii când poţi bloca trei alei şi apoi să faci treaba? De ce, însă, e o întrebare proastă în România.

Cârciuma, în loc de intrare, cineva meştereşte la un grătar: