umbre/shadows

 

p.108

She was shaken by my comment that sooner or later she had to give up the hope for a better past.

Irvin Yalom – Staring at the Sun, p.108

 

snow

For a few days it was almost unbearable to be here, but today, walking against the wind, with big snowflakes getting into my eyes and melting on my face, I reached an armistice with the surroundings. As if the cartographic dive among the wreckage and ruins was at an end, and one could finally enjoy the sea.

 

dark days

Looking for something else images from Marc Singer’s Dark Days started coming back to my mind. I’ve seen it when it was still very fresh, years ago, but looking at bits on youtube today it felt equally strong. Get it if you can, though nowadays it might seem somewhat more inadequate, given the surrounding cynicism (it’s -20 degrees C in Eastern Europe and they gather the usual numbers of dead from the streets as if nothing could be done).

 

2 vids (‘loss of sadness’ said the cover of the book)

 

p 70

Every one has noticed that a town looks strange not only when one sees it for the first, but also when one walks through it for the last time, before leaving never to return. I scrutinized the signboards as I passed them. The familiar shop-windows were as painfully new, and the whole place had the same appearance of having shrunk and dwindled as when we first catch sight of the house and the courtyard and the garden where we spent our childhood. We can hardly believe our eyes, so much larger and more imposing had we expected to find them. Yet what hurts us when we return as grown-ups is not the thought of how beautiful and precious was all we have lost, but the realization of how trivial and insignificant was the childhood on which for a lifetime we have nourished our recollection.

Frigyes Karinthy – A Journey Round My Skull p.70

 

2 vids

 

la poartă, felinaru’ violet (dedicaţie parapsihologică)

All your sanity and wits they will all vanish
I promise, it’s just a matter of time…

 

Dec, 4

[sursa]

Aripa dreaptă a gării Nyugati a umblat prin lume câţiva ani, între două locomotive albastre MÁV-Ganz, până când, într-o noapte, prin anii ’80, pe când garnitura traversa cartierul cel mai dubios al unui mare oraş american cu mecanicii locomotivelor mustăcind pe YMCA, un birocrat al războiului rece a tăiat curentul. Degeaba a încercat locomotiva 1 să tragă, degeaba locomotiva 2 şi-a dat sufletul să împingă. Într-un slow motion abia recent redescoperit de Hollywood, captatoarele s-au desprins de linia de contact şi au coborât pe spinările tăcute ale locomotivelor. Din inerţie, Nyugati-dreapta plus gărzile de corp mecanizate au mai parcurs nişte zeci de metri. Refrenul se auzea încă, iar la orizont parcă se zărea un cartier mai bun. Însă numai la orizont.

 

marş în tomberon

Spre finalul mandatului de premier, Adrian Năstase lansa ideea că Guvernul ar trebui mutat în sediul Bibliotecii Naţionale. Clădirea respectivă fusese începută în anii ‘80, fiind parte a zonei culturale de cântare-a-româniei de pe bulevardul Unirii. În 89, firesc, construcţia a fost abandonată. Asta în timp ce fondul de carte putrezea în subsolul inundat al sediului vechi al BN. E de spus totuşi că Năstase avea un motiv. Palatul Victoria ar putea să cadă la un cutremur mai serios.

Ideea s-a lăsat cu scandal şi a fost abandonată. Între timp, s-au reluat lucrările, după un proiect adus cât de cât la zi, la clădirea BN de la Unirii. O parte din ea funcţionează deja ca depozit de carte. Ultima dată când am fost în Bucureşti am văzut că şi la Palatul Victoria se lucra – erau schele pe aripa dreaptă, nu ştiu exact ce fac, poate e vorba doar de faţadă, sper că nu.

Tot Adrian Năstase ne anunţă acum – de sună toate ziarele – că guvernanţii noştri democraţi şi liberali şi anticomunişti şi intelectuali au secretat ideea de a muta Parlamentul în sediul BN. Idee confirmată de musiu Prigoană – seniorul. Ce atâta Parlament? Şi ce atâtea cărţi? Două instituţii de care nu avem nevoie. Să facem deci un mare mare mare mall la Palatul Parlamentului, să o bucurăm pe suava soţie on/off a lui Prigoană Maximus Optimus şi pe altele şi alţii că ea. Iar ce rămâne, după reţeta marinărească de intrat la apă rece, din Parlament, marş la bibliotecă, la citit de almanahe, măi animalelor.

Dragi cetăţeni români, dacă nu aţi luat-o complet razna – până la a crede că viaţa înseamnă somn la bloc, driblat maidanezi, manelişti şi coloane cu girofar, sclavie la multinaţională şi somnolenţă de burdihan la mall – mişcaţi, vă rog, degetul mijlociu. De voce articulată nu prea păreţi capabili.

Despre partea închinării, bă acesta Prigoană 1 şi bă acesta Prigoană 2 şi bă aceştia care vă bateţi joc de noi, nu prea cred. Marş voi la tomberon, unde vă e locul.