[A fragment from a foto-documentary of the 1980s demolitions in Bucharest.]
În timpul micii aventuri de care povesteam aici, am găsit o carte de care nu aş fi vrut să scriu până nu o cumpăr: Bucureşti-Arhipelag, de Cristian Popescu. Justificarea postului este că am găsit recent mici fragmente din carte pe liternet: introducere, un cuvânt al autorului, şi un fragment de conţinut. Acesta din urmă vă va da ceva din gustul cărţii. Amar.
Într-o duminică dimineaţa în care eu mă pregăteam probabil să împlinesc 5 ani, Cristian Popescu dădea explicaţii organelor pentru curajul de a prinde pe film epoca de aur in the making:
Aveam să aflu curînd că fotografiatul era interzis, dovadă că autorităţile erau conştiente de ce fac. Am fotografiat cu “sufletul”, fără vreun permis sau vreo autorizaţie. Voiam pur şi simplu să-mi păstrez amintirile şi altfel decît în memorie. Am înţeles ce însemna interdicţia de a face poze prima oară pe Cheiul Dîmboviţei, lîngă ruinele Institutului Medico-Legal “Mina Minovici”, în timp ce încercam să cadrez Biserica Sf. Nicolae Jitniţă şi Sinagoga Malbim din fosta Piaţă Căuzaşi. Era duminică, 13 octombrie 1985, la 8 dimineaţa. Din senin a apărut lîngă mine un gradat însoţit de doi civili şi am fost dus spre lămurire într-un imobil plin de funcţionari “civili”. A doua oară, am fost luat de doi civili în pufoaice gri, de şantier, şi dus pe Strada Azilul de Noapte, într-o casă banală, “mobilată” cu fişete, scaune şi mese de lucru – fotografiasem demolarea Mănăstirii Mihai Vodă. A treia oară am fost condus, tot de un civil, într-un chip încă mai “ferm”, într-o încăpere din fosta Administraţie Financiară de pe Chei, în apropiere de Operetă. De fiecare dată am rămas fără filmele pe care le făcusem – o pierdere pe care o regret enorm. Toate aceste hărţuieli nu au făcut însă decît să mă îndîrjească. M-am încăpăţînat deci să fotografiez tot ce voiam. Atunci mi se părea că acoperisem totul cu aparatul meu, un Leningrad îndelung folosit. Acum îmi dau seama că aş fi putut fotografia mult mai mult şi-mi revin mereu în minte locurile pe care le-am omis…







